HELIOCÉNTRIC, -Ă, heliocentrici, -ce, adj. Care aparține heliocentrismului, referitor la heliocentrism; care are soarele drept centru. ◊ Sistemul heliocentric = teorie fundamentată de Copernic, conform căreia Soarele se află în centrul sistemului nostru planetar, iar Pământul și celelalte planete se rotesc în jurul său; heliocentrism. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliocentrique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HELIOCÉNTRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de heliocentrism; propriu heliocentrismului. ◊ Sistem ~ heliocentrism. [Sil. -he-li-o-] /<fr. héliocentrique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HELIOCÉNTRIC, -Ă adj. Referitor la heliocentrism. [Pron. -li-o-. / < fr. héliocentrique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HELIOCÉNTRIC, -Ă adj. referitor la heliocentrism. ♦ sistem ~ = heliocentrism. (< fr. héliocentrique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

heliocéntric adj. m. (sil. -li-o-), pl. heliocéntrici; f. sg. heliocéntrică, pl. heliocéntrice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eliocéntric, -ă adj. (d. vgr. ῾élios, soare, și centru). Astr.. Care are soarele ca centru (în opoz. cu geocentric).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink