Hele f. Mit. fiica unui rege teban; persecutată de mama-i vitregă ea fugi și se înnecă în strâmtoarea ce-i poartă numele (Helespont).

hel sm [At: GORJAN, H. IV, 101/30 / V: ~ă (Pl: ~e) sf / Pl: ~i / E: ngr χέλυ] (Iht; Mun) Țipar.

helă sf vz hel

HEL s. m. Pește migrator, cu corpul asemănător cu al șarpelui (Anguilla anguilla). – Ngr. héli.

hel m., pl. heĭ și helĭ (ngr. héli, d. vgr. éghelys). Munt. Rar azĭ. Țipar. – Și helă, pl. e.

hel (heli), s. m. – (Munt., Trans.) Țipar. – Mr. uhele. Ngr. χέλι, din gr. ἐγχέλυς (DAR).

Hele = Helle.

HELE (HELLE) (în mitologia greacă), fiica lui Athamas, rege al Tebei. Persecutată de masa sa vitregă, Ino, a fost salvată, împreună cu fratele ei, Frixos, de un berbec înaripat, ducând cu ei Lâna de aur. Zburând deasupra Hellespontului (Dardanele), a căzut și s-a înecat în apele care îi poartă de atunci numele.

hel, heli, s.m. (reg., înv.) Țipar, fusar.