HEI interj. 1. Exclamație care exprimă o chemare sau prin care se atrage cuiva atenția. 2. Exclamație care exprimă: voie bună, satisfacție, plăcere, admirație, nerăbdare, rezervă, contrarietate, surprindere, regret etc. ♦ (Adesea repetat) Exclamație care lasă să se înțeleagă că lucrurile sunt mult mai complicate decât par sau decât le crede cineva. [Var.: he, hehé interj.] – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HEI interj. 1) (se folosește ca adresare către cineva sau pentru a chema pe cineva). 2) (se folosește pentru a exprima satisfacție, admirație, plăcere, mulțumire, surprindere etc.). [Mono- silabic] /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HEI², heiuri, s. n. (Reg.) Dependințe, acareturi. ♦ Loc de casă; curte. – Magh. hely „loc”.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HEI s. v. acaret, dependință.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

héi interj. – Exprimă o postură subiectivă, de regret, dezamăgire, descurajare sau milă. – Var. hăi, hoi, hehe(i), ehe(i). Creație expresivă, cf. bg. he(i). V. Carstensen 25-27.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

héi (héiuri), s. n. – 1. Teren de construit. – 2. Dependințe, anexe. Mag. hely „loc” (Cihac, II, 723; cf. Gáldi, Dict., 135).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hei/he/hehé interj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) heĭ n., pl. urĭ (ung. hely, loc.) Mold. Trans. Loc dependent de casă (Vechĭ). Pl. Acareturĭ, dependențe ale caseĭ. V. dichis.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) heĭ interj. de chemare ca și he: Heĭ, măĭ! Ĭa staĭ puțin! saŭ (maĭ rar) de exclamare: Heĭ! Heĭ! Cum trec aniĭ! V. he și haĭ 2.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HÉIURI s. n. pl. (Reg.) Dependințe, acareturi. [Pr.: he-iuri] – Din magh. hely „loc”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

héiuri s. n. pl. (sg. hei)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink