HEGHEMON, -Ă, s. m. și f., adj. v. hegemon.

heghemon, ~ă a vz hegemon

HEGHEMON, heghemoni, s. m., adj. m. V. hegemon.

HEGHEMON s. m. v. hegemon.

HEGHEMON, heghemoni, s. m. V. hegemon.

HEGHEMON s.m. v. hegemon.

HEGEMON, -Ă, hegemoni, -e, s. m. și f., adj. Conducător; (persoană) care reprezintă forța principală, conducătoare. [Var.: heghemon, -ă, s. m. și f., adj.] – Din lat. hegemon.

egemon sm vz hegemon

eghemon sm vz hegemon

hegemon, ~ă [At: CONTEMP. 1948, nr. 105, 1/1 / V: ighe~, ighim~, ighiemun, ~ghe~ / Pl: ~i, ~e / E: lat hegemon, fr hégémon] 1-2 sm, a (Persoană) care are hegemonie asupra cuiva. 3 sm Conducător. 4-5 sm, a (Persoană) care reprezintă forța principală, determinantă.

ighemon sm vz hegemon

ighiemun sm vz hegemon^[1] modificată

ighimon sm vz hegemon

HEGEMON, hegemoni, s. m., adj. Conducător; (cel) care reprezintă forța principală, conducătoare. [Var.: heghemon s. m., adj.] – Din lat. hegemon.

HEGEMON, hegemoni, s. m. Cel care reprezintă forța principală, conducătoare într-o acțiune; conducător. – Variantă: heghemon s. m.

HEGEMON s.m. Conducător; cel care reprezintă forța principală, conducătoare. [Var. heghemon s.m. / < fr. hégémone, cf. lat., gr. hegemon].

HEGEMON s. m., adj. conducător; (cel) care reprezintă forța principală, conducătoare. (< lat., gr. hegemon)

HEGEMON ~i m. Forță conducătoare, principală; forță motrice. /<lat. hegemon

ighemón m. (ngr. igemon). Vechĭ. Duce, conducător, șef.

hegemon adj. m., s. m., pl. hegemoni; adj. f. hegemonă, pl. hegemone

!hegemon adj. m., s. m., pl. hegemoni; adj. f. hegemonă, pl. hegemone

hegemon s. m., adj. m., pl. hegemoni

hegemon

ighemon (-ni), s. m. – Guvernator. – Var. ghemon, ighimon. Ngr. ἠγεμών, în parte prin intermediul sl. igiemonŭ. Sec. XVI, înv. – Der. ighemonicesc, adj. (aristocratic, distins), cf. Gáldi 199); ighemonicos, adj. (nobil, de neam), din ngr. ἠγεμονιϰός; ighemonicon, s. n. (demnitate, mîndrie); ighemonie, s. f. (demnitate de guvernator), din ngr. ἠγεμονεία. Cf. dubletul neol. hegemon, s. f.; hegemonie, s. f., din fr.

HEGEMON adj., s. v. conducător.

HEGEMON adj., s. (POLITICĂ) conducător. (Forță ~.)

ighemon, ighemoni, s.m. (înv.) stăpân; domn, domnitor, ocârmuitor, guvernator, dregător; despuitor.