20 de definiții pentru hegemonie
din care- explicative (13)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HEGEMONIE s. f. Faptul de a avea rolul de conducere; supremație, dominație, de obicei a unui grup social față de altul sau a unui stat față de alte state. [Var.: heghemonie s. f.] – Din fr. hégémonie.
hegemonie sf [At: CONTEMP. 1984, nr. 105 6/6 / V: ~ghe~ / Pl: ~ii / E: fr hégémonie] 1 Drept al unui oraș antic de a conduce confederația din care făcea parte. 2-3 Supremație politică și economică a unui oraș asupra unei țări sau asupra unei regiuni. 4 (Pex) Supremație. 5 (Pex) Rol conducător. 6 Dominație a unui stat asupra altor state. 7 Dominație a unei clase sociale asupra unei societăți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HEGEMONIE s. f. Faptul de a avea rolul de conducere; supremație, dominație, de obicei a unui stat față de alte state. [Var.: heghemonie s. f.] – Din fr. hégémonie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
HEGEMONIE s. f. Faptul de a avea rolul de conducere; supremație, dominație, rol conducător (de obicei al unei clase față de alta sau al unui stat față de alte state). ◊ Hegemonia proletariatului = conducerea de către proletariat a maselor muncitoare în lupta revoluționară pentru înfăptuirea revoluției burghezo-democrate, pentru zdrobirea burgheziei și pentru construirea socialismului și a comunismului. Desăvîrșirea revoluției burghezo-democratice în Romînia a devenit posibilă numai sub hegemonia proletariatului, atunci cînd clasa muncitoare a Romîniei, punîndu-se în fruntea celorlalte forțe populare, a cucerit un rol hotărîtor în viața de stat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 169. – Variantă: heghemonie s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HEGEMONIE s.f. (Ist.) Dreptul unui oraș antic de a conduce treburile confederației din care făcea parte. ♦ Supremație politică sau economică a unui oraș într-o țară; (p. ext.) supremație, dominație; rol conducător. [Gen. -iei, var. heghemonie s.f. / cf. fr. hégémonie, gr. hegemonia – conducere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HEGEMONIE s. f. drept al unui oraș antic de a conduce treburile confederației din care făcea parte. ◊ supremație politică sau economică a unui oraș într-o țară; supremație, dominație; rol conducător. (< fr. hégémonie, gr. hegemonia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
HEGEMONIE f. Poziție dominantă. [G.-D. hegemoniei] /<fr. hégémonie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HEGHEMONIE s. f. v. hegemonie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HEGHEMONIE s. f. v. hegemonie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
HEGHEMONIE s. f. v. hegemonie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
egemonie sf vz hegemonie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
heghemonie sf vz hegemonie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HEGHEMONIE s.f. v. hegemonie.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
egemonie f. 1. supremația unui oraș sau a unei țări, în Grecia antică; 2. supremația unui popor confederat asupra celorlalte: Prusia avea egemonia în imperiul german înainte de răsboiul mondial.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*egemoníe f. (vgr. ῾egemonía, d. ῾egéomai, guvernez. V. exegeză). Supremație, prioritate: Atena și Sparta șĭ-aŭ disputat egeomonia.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hegemonie s. f., art. hegemonia, g.-d. hegemonii, art. hegemoniei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hegemonie s. f., art. hegemonia, g.-d. hegemonii, art. hegemoniei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hegemonie s. f., art. hegemonia, g.-d. hegemonii, art. hegemoniei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hegemonie
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
egemonie, -niei gen. a.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HEGEMONIE s. v. autoritate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HEGEMONIE s. (POLITICĂ) autoritate, dominare, dominație, putere, stăpînire, supremație, (înv.) puternicie, stăpînie, tărie, țiitură, (latinism înv.) potestate. (Și-a întins ~ asupra...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hegemoniesubstantiv feminin
- 1. Faptul de a avea rolul de conducere; supremație, dominație, de obicei a unui grup social față de altul sau a unui stat față de alte state. DEX '09 DLRLC DNsinonime: autoritate dominație supremație
- 1.1. Hegemonia proletariatului = conducerea de către proletariat a maselor muncitoare în lupta revoluționară pentru înfăptuirea revoluției burghezo-democrate, pentru zdrobirea burgheziei și pentru construirea socialismului și a comunismului. DLRLC
- Desăvîrșirea revoluției burghezo-democratice în Romînia a devenit posibilă numai sub hegemonia proletariatului, atunci cînd clasa muncitoare a Romîniei, punîndu-se în fruntea celorlalte forțe populare, a cucerit un rol hotărîtor în viața de stat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 169. DLRLC
-
-
- 2. Dreptul unui oraș antic de a conduce treburile confederației din care făcea parte. DN
etimologie:
- hégémonie DEX '09 DEX '98 DN