HEGEMÓN, hegemoni, s. m., adj. Conducător; (cel) care reprezintă forța principală, conducătoare. [Var.: heghemón s. m., adj.] – Din lat. hegemon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

HEGEMÓN ~i m. Forță conducătoare, principală; forță motrice. /<lat. hegemon
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HEGEMÓN s.m. Conducător; cel care reprezintă forța principală, conducătoare. [Var. heghemon s.m. / < fr. hégémone, cf. lat. , gr. hegemon].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HEGEMÓN s. m., adj. conducător; (cel) care reprezintă forța principală, conducătoare. (< lat., gr. hegemon)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HEGEMÓN adj., s. v. conducător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hegemón s. m., adj. m., pl. hegemóni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink