HEGELIANÍSM s. n. Doctrina lui Hegel și a adepților săi; școala lui Hegel. [Pr.: -li-a-] – Din fr. hégélianisme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HEGELIANÍSM s.n. Sistem filozofic idealist-obiectiv creat de G.W.F. Hegel, potrivit căruia principiul fundamental, activ, al lumii îl constituie „spiritul absolut”, o rațiune universală independentă de subiectul uman, pe care o consideră substanța și demiurgul realului și care se autodezvoltă în virtutea contradicțiilor sale interne. [Pron. -ghe-li-a-. / cf. fr. hégélianisme < Hegel – filozof german].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HEGELIANÍSM s. m. doctrina lui Hegel, potrivit căreia principiul fundamental, activ, al lumii îl constituie „spiritul absolut”, o rațiune universală independentă de subiectul uman, pe care o consideră substanța și demiurgul realului. (< fr. hégélianisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hegelianísm s. n. (sil. -li-a-) [-ge- pron. germ. -ghe-]
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink