HÉCELĂ, hecele, s. f. (Reg.) Darac. – Din magh. ecselö.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HÉCELĂ s. v. darac, dărăcitor, scărmănătoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hecélă (hécele), s. f. – Darac, scărmănătoare. – Var. hehelă. Mag. ecselö sau héhél, din germ. Hechel (Cihac, II, 505). – Der. hecela (var. hehela), vb. (a dărăci).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hécelă s. f., g.-d. art. hécelei; pl. hécele
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hécelă f., pl. e (ung. ecselö, d. germ. hechel). Trans. Raghilă saŭ darac. – Și héĭhel n., pl. e (Ml.). V. BSG. 1933, 322.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink