HECATÓMBĂ, hecatombe, s. f. Jertfă religioasă (de o sută de animale) care se făcea la popoarele vechi. ♦ Denumirea sărbătorii în care se făceau asemenea jertfe. ♦ Fig. Masacru, măcel; grămadă de cadavre. [Var.: ecatómbă s. f.] – Din fr. hécatombe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HECATÓMBĂ ~e f. 1) Jertfă de animale adusă de unele popoare vechi divinității. 2) Sărbătoare cu prilejul căreia se aducea o astfel de jertfă. 3) Omor în masă al unor ființe fără apărare; măcel; masacru; căsăpire. [G.-D. hecatombei] /<fr. hécatombe, lat. hecatombe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HECATÓMBĂ s.f. 1. (Ant.) Sacrificiu religios de o sută de animale. ♦ Numele sărbătorii când se făceau asemenea sacrificii. 2. Măcel, masacru; grămadă de cadavre. [Var. ecatombă s.f. / < fr. hécatombe, cf. gr. hekaton – o sută, bous – bou].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HECÁTOMBĂ s. f. 1. (ant.) sacrificiu religios de o sută de animale. ◊ sărbătoarea când se făceau asemenea sacrificii. 2. măcel, masacru; grămadă de cadavre. 3. (fig.) mare număr de respinși la un concurs, la un examen. (< fr. hécatombe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HECATÓMBĂ s. v. masacru, măcel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hecatómbă (hecatómbe), s. f. – Masacru, măcel. – Var. ecatombă, (înv.) ecatomvă. Fr. hécatombe și înainte (sec. XVII) direct din gr. ἑϰατόμβη (Gáldi 176).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hecatómbă s. f., g.-d. art. hecatómbei; pl. hecatómbe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink