HEBETÚDINE, hebetudini, s. f. Stare maladivă de toropeală, din care cauză bolnavul este cufundat într-o amorțire generală, fără delir sau halucinații. – Din lat. hebetudo, -inis, fr. hébétude.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HEBETÚDINE s.f. (Med.) Stare de toropeală, datorită căreia bolnavul este cufundat într-o amorțire generală fără delir. [Cf. lat. hebetudo, fr. hébétude].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HEBETÚDINE s. f. stare de toropeală datorită căreia bolnavul este cufundat în amorțire fără delir. (< lat. hebetudo, fr. hébétude)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hebetúdine s. f., g.-d. art. hebetúdinii; pl. hebetúdini
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink