HEBEFRENÍE, hebefrenii, s. f. Boală psihică, formă de schizofrenie, care apare la pubertate. – Din fr. hébéphrénie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HEBEFRENÍE s.f. (Med.) Una dintre formele demenței precoce, care se caracterizează prin comportament pueril cu tendințe spre acte antisociale; schizofrenie. [Gen. -iei. / < fr. hébéphrénie, cf. gr. hebe – pubertate, phren – spirit].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HEBEFRENÍE s. f. formă clinică a schizofreniei la pubertate, care se manifestă prin comportament pueril, cu tendințe spre acte antisociale. (< fr. hébéphrénie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hebefreníe s. f. (sil. -fre-), art. hebefrenía, g.-d. art. hebefreníei; pl. hebefreníi, art. hebefreníile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink