hazna sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 210/34 / V: (înv) hasna, hasnea, ~nea, hăz~ / Pl: ~le / E: tc hazine] 1 Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea și decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de gospodării Si: fosă septică. 2 Rezervor de apă. 3 Cișmea. 4 Loc unde se depune funinginea din coșurile sobelor și de unde se scoate printr-o deschizătură. 5 (Înv) încăpere a vistieriei în care se păstrau valori importante. 6 Vistierie. 7 Tezaur.

HAZNA, haznale, s. f. 1. Rezervor subteran în care se scurg sau în care se aruncă rămășițele murdare dintr-o gospodărie. Ridicînd capacul haznalei, a intrat înăuntru. BOGZA, A. Î. 528. 2. (Învechit) Clădire, încăpere în care se păstra un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; vistierie. Munceau bieții oameni din zori pînă în puterea nopții și banii tuturor curgeau gîrlă în haznalele domnești. VLAHUȚĂ, O. A. I 217. Să mai mergem și pe la haznaua împărătească, că doară n-o fi foc. ISPIRESCU, L. 371.

HAZNA ~le f. 1) Clădire sau încăpere unde se păstrează tezaurul statului; vistierie. 2) Bazin subteran de dimensiuni reduse, folosit pentru colectarea și decantarea apelor menajere. [Art. haznaua] /<turc. hazine, hazne

HAZNA s.f. 1. (Mold, ȚR) Tezaur (public). A: Trecea pași la Cameniță cu haznele și cu zaharele. NECULCE. Sînt acum date un meleon si sasă sute de mii de galbeni si haznaua me nici are habar, ca cînd n-au ieșit nemică. H 1771, 93^r; cf. N. COSTIN; PSEUDO-MUSTE; IM 1754, 8^v; H 1771, 85^v; H 1779², 102^r. B: Scoțînd sangeacul din hazne, îl ia ceauș-bașa. IM 1730, 13^v. 2. (Mold.) Rezervor de apă. Au adus și apa de la hazna ... slobozind apa pe trei țăvi cu șuruburi. PSEUDO-AMIRAS. 3. (Mold.) Cișmea. Au făcut o hazne mică în trei colțuri cu trei șuruburi. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: hazne (NECULCE: IM 1730, 13^v; IM 1754, 8^v: PSEUDO- E. KOGĂLNICEANU), haznea (H 1771, 85^v). Etimologie: tc. hazine, hazne. Vezi și haznatar. Cf. c h i n c i; v i s t e r i e.

haznà f. 1. vistieria țării, tezaurul Statului: a furat și banii haznalei AL.; 2. tezaur, comoară în genere: un Sultan ca tine bogat cu haznale PANN; 3. canal pentru murdării, cloacă: podelele aruncau în sus din hazna stropi de noroiu GHICA. [Turc. HAZNA].

hazná f. (turc. hazna, hazne [d. ar. hazna, hazine], de unde și ngr. kaznâs, haznâs, haznés, bg. sîrb. hazná, rus. kazná, [d. turc. de nord kazna]; sp. alhacena, alacena, dulap, firidă [d. ar. al-hazena, al-hizâna]. V. cazon, magaza). Depozit de banĭ, vistierie, casierie. Depozit (rezervoriŭ) de apă. Sumă fixă de 36,000 de pungĭ (Vechĭ). Recipientu de zid al uneĭ latrine. – Și hazneá, pl. ele. Olt. azná (ca sîrb.).

azna sf vz hazna

hasna sf vz hazna

hasnă¹ sf [At: BIBLIA (1688), ap. DA ms / V: haz~ / Pl: ~ne / E: mg haszon] 1 (Reg) Folos. 2 (Îe) A(-i) lua ~ A se servi de. 3 (Înv) Roade ale pământului.

hasnea sf vz hazna

haznă¹ sf [At: ANON. CAR. / S și: hasnă / Pl: ~ne / E: mg haszon] (Reg) Folos.

haznea sf vz hazna

hăznea sf vz hazna

❍AZNA = HAZNA.

❍AZNĂ = HAZNĂ.

HAZNĂ s. f. (Transilv.) Folos. Nici nepoată-sa n-avea haznă din averea ceea. La TDRG. Am lăsat boii pe brazdă Și părinții făr’ de haznă. BIBICESCU, P. P. 142.

HAZNE(A) s. f. v. hazna.

azná, V. hazna.

hazna (latrină) s. f., art. haznaua, g.-d. art. haznalei; pl. haznale

hazna s. f., art. haznaua, g.-d. art. haznalei; pl. haznale, art. haznalele

hazna s. f., art. haznaua, g.-d. art. haznalei; pl. haznale

hazna

haznă (folos) (reg.) s. f., g.-d. art. haznei; pl. hazne

haznă (reg.) s. f., g.-d. art. haznei; pl. hazne

haznă s. f., g.-d. art. haznei; pl. hazne

hasna, -nale.

HAZNA s. v. apă, cișmea, tezaur, vistierie.

HAZNA s. cloacă. (~ua unui oraș.)

hazna s. v. APĂ. CIȘMEA. TEZAUR. VISTIERIE.

HAZNA s. cloacă. (~ a unui oraș.)

HAZNĂ s. v. afacere, avantaj, chilipir, câștig, folos, pricopseală, profit.

haznă s. v. AFACERE. AVANTAJ. CHILIPIR. CÎȘTIG. FOLOS. PRICOPSEALĂ. PROFIT.

hazna (haznale), s. f. – 1. Tezaur, visterie. – 2. Depozit, rezervor. – Mr. haznă, megl. aznă. Tc. haz(i)ne (Roesler 607; Șeineanu, II, 214; Lokotsch 857; Ronzevalle 86), cf. ngr. χαζνές, alb. haznë, sb. (h)azna, rus. hazná. – Der. haznagiu, s. m. (vidanjor); haznatar (var. haznadar, haznetar, hasnadar), s. m. (vistiernic), din tc. haznadar, cf. sb. haznadar.

haznă, hazne, (hasnă), s.f. – (reg.) 1. Folos, câștig, profit: „Pe cum n-am avut nici eu / Haznă de drăguțu’ meu” (Memoria, 2001: 98). „E atât de general întrebuințat cuvântul haznă, încât cel literar abia ici-colo se aude, rar” (Țiplea, 1906). 2. Satisfacție. În expr. a avea haznă (de ceva sau de cineva) = a avea folos; a se bucura de ceva sau cineva. – Din magh. haszon „folos, profit, favor” (Scriban, DEX, MDA).

haznă, -e, s.n. – Folos: „Pe cum n-am avut nici eu / Haznă de drăguțu’ meu” (Memoria 2001: 98). „E atât de general întrebuințat cuvântul haznă, încât cel literar abia ici colo se aude, rar” (Țiplea 1906). – Din magh. haszon „folos”.