havaĭét, V. avaĭet.

avaĭét și hav- n., pl. urĭ (turc. ar. avaid, veniturĭ). Vechĭ. Taxă incasată de domn saŭ boĭerĭ de la ceĭ numițĭ într’o funcțiune, de la vămĭ, ocne, podurĭ, pădurĭ ș. a. Azĭ. Iron. Impozit arbitrar. Pop. Taxă p. trecerea unuĭ pod, p. a face țuĭcă la cazanu altuĭa ș. a. V. uĭum.