atoaică sf [At: ARICESCU, ap. ȘIO / V: ha- / Pl: ~ice / E: at + -oaică] (Înv; iuz) Iapă de călărie.

hatoaică sf vz atoaică

at și hat m. (turc. at, cal; bg. at, hat, armăsar. V. bahmet). L. V. Cal bun saŭ armăsar. Azĭ. Olt. Serbia (hat): împăratu încalecă pe hatu luĭ (N. Pl. Ceaur, 82). – În P. P. hată, pl. e, ĭapă. Și hatoáĭcă, pl. e (Aricescu, 43).

hatoáĭcă, V. at.