HATMAN, hatmani, s. m. (Învechit) 1. (În orînduirea feudală) Unul dintre cei dintîi boieri de sfat în Moldova, însărcinat de domn cu comanda întregii oștiri în timp de pace și de război, mare-spătar (v. spătar). Hatmanul se uită mirat La marele vornic. COȘBUC, P. I 289. Lăpușneanul cel cumplit Stă pe scaun poleit. Curtea-i plină de boieri, Vornici, hatmani, vistieri. ALECSANDRI, P. P. 175. Marele hatman era cap al călărașilor și mai mare peste toată armata, călărime și pedestrime. BĂLCESCU, O. I 122. 2. Titlu purtat odinioară de marii generali sau comandanți ai oștilor polone și ai oștilor căzăcești (v. otoman); comandant suprem al unei forțe armate. Sobiețki a venit cu toată puterea sa și cu toți hatmanii țării leșești. ALECSANDRI, T. II 11. – Accentuat și: hatman.