21 de definiții pentru hatman

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HATMAN, hatmani, s. m. (În Evul Mediu) 1. Boier de divan în Moldova, care era însărcinat de domn cu comanda întregii oștiri, având în același timp și funcția de pârcălab și portar al Sucevei; mare spătar; titlu purtat de acest boier. 2. Titlu purtat de marii comandanți ai oștilor polone și ai celor căzăcești; persoană având acest titlu. [Acc. și: hatman] – Din pol. hetman.

hatman sm [At: VARLAAM, C. 43 / S și: (înv) gh- / A și: hatman / V: het~, iat~ / Pl: ~i / E: pn hetman] 1 Boier de divan în Moldova, care era însărcinat de domn cu comanda întregii oștiri, având în același timp și funcția de pârcălab și portar al Sucevei. 2 Titlu purtat de acest boier. 3 (Îs) Mare ~ Mare spătar. 4 (Îas) Titlu purtat de acest boier. 5 (Mun) Comandant al zapciilor de divan. 6 Titlu purtat de marii comandanți ai oștirilor polone și ai celor căzăcești. 7 Persoană având acest titlu. 8 (Pex) Comandant al unei puteri armate Cf arhistrateg (2-3), stratornic.

HATMAN, hatmani, s. m. (În evul mediu) 1. Boier de divan în Moldova, care era însărcinat de domn cu comanda întregii oștiri, având în același timp și funcția de pârcălab și portar al Sucevei; mare spătar; titlu purtat de acest boier. 2. Titlu purtat de marii comandanți ai oștilor polone și ai celor căzăcești; persoană având acest titlu. [Acc. și: hatman] – Din pol. hetman.

HATMAN, hatmani, s. m. (Învechit) 1. (În orînduirea feudală) Unul dintre cei dintîi boieri de sfat în Moldova, însărcinat de domn cu comanda întregii oștiri în timp de pace și de război, mare-spătar (v. spătar). Hatmanul se uită mirat La marele vornic. COȘBUC, P. I 289. Lăpușneanul cel cumplit Stă pe scaun poleit. Curtea-i plină de boieri, Vornici, hatmani, vistieri. ALECSANDRI, P. P. 175. Marele hatman era cap al călărașilor și mai mare peste toată armata, călărime și pedestrime. BĂLCESCU, O. I 122. 2. Titlu purtat odinioară de marii generali sau comandanți ai oștilor polone și ai oștilor căzăcești (v. otoman); comandant suprem al unei forțe armate. Sobiețki a venit cu toată puterea sa și cu toți hatmanii țării leșești. ALECSANDRI, T. II 11. – Accentuat și: hatman.

HATMAN ~i m. 1) (în Moldova medievală; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier de divan care avea în grijă oștirile țării; comandant suprem de oști (în lipsa domnitorului); mare spătar. 2) (la cazaci și polonezi; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Mare conducător de oști. [Acc. și hatman] /<pol. hetman

HATMAN s. m. (Mold.) Comandant al unei armate. A: Stratig preste oști, cum zîcem noi ghatman. DOSOFTEI, VS. Acestu nume vlah să trage de pe Fliac, hatmanul rîmlenesc. NCL I, 41. Vine peste Nipru Popovici Samuil, hatmanul căzăcesc, cu oaste într-agiutor cetăți<i>. PSEUDO-COSTIN, 28v; cf. VARLAAM; M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; NCL I 34, 37, 44; PSEUDO-COSTIN, 2v, 28v, 29v // B: Mai-mare oștilor. Hatman. MARDARIE, 104. 2. (Mold.) Boier de divan însărcinat cu grija puterii armate. Antiohie Jora hatmanul. NCL II, 290. Petriceico-Vodă mai vîrtos cu îndemnarea hatmanului său Hăbășescului s-au hainit. PSEUDO-COSTIN, 16v; cf. URECHE; PSEUDO-COSTIN, 19v, 20v. 28r; NCL II, 287, 293, 300; NECULCE. 3. (ȚR) Comandant al zapciilor de divan. Udrea hatmanul și Andronic postelnicul. LET. ȚR, 55v. Etimologie: pol. hetman. Vezi și hătmăni, hătmănie. Cf. s p ă t a r.

hatman m. 1. căpitan de oștire, la Cazaci și la Poloni; 2. od. comandantul general al armatei moldovene (călărași, arcași, dărăbani, seimeni, lefegii): Hatmanul corespundea marelui Spătar din Muntenia; 3. în Muntenia, căpetenia zapciilor de Divan. [Pol. HETMAN, șeful Cazacilor, general (din nemț. Hauptmann)]. V. ataman și vataman.

hátman m. (pol. hetman, șef de Cazacĭ, wataman, șef; rut. votamán, vatamán, otamán, atamán, comandant, șef, căpitan; rus. getmán, atamán, comandant de Cazacĭ, căpitan de hoțĭ, d. ngerm. hauptmann, căpitan. V. ataman, vătăman). Odinioară, la Cazacĭ, Polonĭ și Moldovenĭ, comandantu general al oștiĭ, ca marele spătar în Țara Românească: ultimu hatman al Moldoveĭ fu Iorgu Ghica, în anu 1858 (V. heneral). Maĭ pe urmă, polițaĭ.

Arbore (Hatmanul) m. sfetnic de încredere al lui Ștefan cel Mare și eroul legendar al poeziei noastre istorice.

atamán m. (rut. atamán, șef. V. hat-man). Vechĭ. Hatman. Azĭ. Șef de pescarĭ la Dunărea de jos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!hatman/hatman s. m., pl. hatmani/hatmani

hatman / hatman s. m., pl. hatmani / hatmani

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HATMAN s. (IST.) (înv.) ataman. (~ la cazaci.)

HATMAN s. (înv.) ataman. (~ la cazaci.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hatman (hatmani), s. m.1. În Polonia, general în fruntea unei armate. – 2. În Moldova, începînd din sec. XVI, boier de divan, șef al armatei, pîrcălab și portar al Sucevei. – 3. În Muntenia, începînd din 1797, aprod al divanului domnesc, mai tîrziu șef peste zapcii și aprozi. Pol. hetman, din germ. Hauptman (Cihac, II, 137; Berneker 378), cf. rut. ataman, de unde ataman, s. m. (înv., căpetenie a cazacilor), rut. vataman, de unde vătăman (var. vataman), s. m. (Mold., aprod).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HATMANU, Dan (n. 1926, Scobinți, jud. Iași), pictor și grafician român. Deși tematica preferată este cea a portretului, el abordează cu egală dezinvoltură peisajul, natura statică, scena de gen și compoziția complexă. A evoluat de la viziunea realismului tradițional, dar de factură modernă, către expresivitatea formelor stilizate, construite concis și pătrunse adesea de un umor cu accente grotești (ciclurile „Autoportret în timp”, „Iașul, evocare sentimentală”, „Om și sentiment”).

Intrare: hatman
  • pronunție: hatman, hatman
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hatman
  • hatmanul
  • hatmanu‑
plural
  • hatmani
  • hatmanii
genitiv-dativ singular
  • hatman
  • hatmanului
plural
  • hatmani
  • hatmanilor
vocativ singular
  • hatmanule
  • hatmane
plural
  • hatmanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iatman
  • iatmanul
plural
  • iatmani
  • iatmanii
genitiv-dativ singular
  • iatman
  • iatmanului
plural
  • iatmani
  • iatmanilor
vocativ singular
plural
hetman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hatman, hatmanisubstantiv masculin

în Evul Mediu
  • 1. Boier de divan în Moldova, care era însărcinat de domn cu comanda întregii oștiri, având în același timp și funcția de pârcălab și portar al Sucevei; titlu purtat de acest boier. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hatmanul se uită mirat La marele vornic. COȘBUC, P. I 289. DLRLC
    • format_quote Lăpușneanul cel cumplit Stă pe scaun poleit. Curtea-i plină de boieri, Vornici, hatmani, vistieri. ALECSANDRI, P. P. 175. DLRLC
    • format_quote Marele hatman era cap al călărașilor și mai mare peste toată armata, călărime și pedestrime. BĂLCESCU, O. I 122. DLRLC
  • 2. Titlu purtat de marii comandanți ai oștilor polone și ai celor căzăcești; persoană având acest titlu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sobiețki a venit cu toată puterea sa și cu toți hatmanii țării leșești. ALECSANDRI, T. II 11. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.