12 definiții pentru hatman, hatman   declinări

HATMÁN, hatmani, s. m. (În Evul Mediu) 1. Boier de divan în Moldova, care era însărcinat de domn cu comanda întregii oștiri, având în același timp și funcția de pârcălab și portar al Sucevei; mare spătar; titlu purtat de acest boier. 2. Titlu purtat de marii comandanți ai oștilor polone și ai celor căzăcești; persoană având acest titlu. [Acc. și: hátman] – Din pol. hetman.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HÁTMAN, hatmani, s. m. (În evul mediu) 1. Boier de divan în Moldova, care era însărcinat de domn cu comanda întregii oștiri, având în același timp și funcția de pârcălab și portar al Sucevei; mare spătar; titlu purtat de acest boier. 2. Titlu purtat de marii comandanți ai oștilor polone și ai celor căzăcești; persoană având acest titlu. [Acc. și: hatmán] – Din pol. hetman.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

!hatmán/hátman s. m., pl. hatmáni/hátmani
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HÁTMAN s. (IST.) (înv.) ataman. (~ la cazaci.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HÁTMAN ~i m. 1) (în Moldova medievală; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier de divan care avea în grijă oștirile țării; comandant suprem de oști (în lipsa domnitorului); mare spătar. 2) (la cazaci și polonezi; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Mare conducător de oști. [Acc. și hatmán] /<pol. hetman
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hátman / hatmán s. m., pl. hátmani / hatmáni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hatmán (hatmáni), s. m.1. În Polonia, general în fruntea unei armate. – 2. În Moldova, începînd din sec. XVI, boier de divan, șef al armatei, pîrcălab și portar al Sucevei. – 3. În Muntenia, începînd din 1797, aprod al divanului domnesc, mai tîrziu șef peste zapcii și aprozi. Pol. hetman, din germ. Hauptman (Cihac, II, 137; Berneker 378), cf. rut. ataman, de unde ataman, s. m. (înv., căpetenie a cazacilor), rut. vataman, de unde vătăman (var. vataman), s. m. (Mold., aprod).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hatman m. 1. căpitan de oștire, la Cazaci și la Poloni; 2. od. comandantul general al armatei moldovene (călărași, arcași, dărăbani, seimeni, lefegii): Hatmanul corespundea marelui Spătar din Muntenia; 3. în Muntenia, căpetenia zapciilor de Divan. [Pol. HETMAN, șeful Cazacilor, general (din nemț. Hauptmann)]. V. ataman și vataman.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

hátman m. (pol. hetman, șef de Cazacĭ, wataman, șef; rut. votamán, vatamán, otamán, atamán, comandant, șef, căpitan; rus. getmán, atamán, comandant de Cazacĭ, căpitan de hoțĭ, d. ngerm. hauptmann, căpitan. V. ataman, vătăman). Odinioară, la Cazacĭ, Polonĭ și Moldovenĭ, comandantu general al oștiĭ, ca marele spătar în Țara Românească: ultimu hatman al Moldoveĭ fu Iorgu Ghica, în anu 1858 (V. heneral [!]). Maĭ pe urmă, polițaĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Arbore (Hatmanul) m. sfetnic de încredere al lui Ștefan cel Mare și eroul legendar al poeziei noastre istorice.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

atamán m. (rut. atamán, șef. V. hat-man). Vechĭ. Hatman. Azĭ. Șef de pescarĭ la Dunărea de jos.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

HATMANU, Dan (n. 1926, Scobinți, jud. Iași), pictor și grafician român. Deși tematica preferată este cea a portretului, el abordează cu egală dezinvoltură peisajul, natura statică, scena de gen și compoziția complexă. A evoluat de la viziunea realismului tradițional, dar de factură modernă, către expresivitatea formelor stilizate, construite concis și pătrunse adesea de un umor cu accente grotești (ciclurile „Autoportret în timp”, „Iașul, evocare sentimentală”, „Om și sentiment”).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink