HATIȘERIF, hatișerifuri, s. n. (Înv.) Ordin sau decret emis de sultan, de un mare demnitar otoman sau de un domn al Țărilor Române. – Din tc. hattı-șerif.

hatișerif sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 223/23 / V: a-, ~șărif, ~șiril / Pl: ~uri / E: tc hatti-șerif] (Tcî) Ordin sau decret emis de cancelaria Porții Otomane către marii demnitari ai imperiului și către domnia ț. r., purtând pecetea sultanului, pentru a fi executat întocmai Si: hat².

HATIȘERIF, hatișerifuri, s. n. (Turcism înv.) Ordin sau decret emis de cancelaria Porții otomane către marii demnitari ai imperiului și către domnii țărilor românești, purtând pecetea sultanului pentru a fi executat întocmai. – Din tc. hatti-șerif.

HATIȘERIF, hatișerifuri, s. n. (Turcism învechit) Ordin sau decret emis de sultan către marii demnitari otomani sau către domnitorii țărilor romîne, purtînd autograful sultanului pentru executarea întocmai. Înaltul hatișerif fu cetit și tălmăcit. SADOVEANU, O. VII 73. Ștefan, vel-portarul împărăției, aduse hatișeriful ce întărea domn pe fiul ei, Pătru. ODOBESCU, S. A. 125.

hatișerif n. ordin emanat dela însuș Sultanul: Turcii deteră lui Ieremia hatișerif de domnie în Moldova BĂLC. [Turc. HATT-I ȘERIF, lit. scrisoare ilustră].

hatișeríf n., pl. urĭ și e (turc. ar. hattișerif, edict scris orĭ subscris chear de șerif [sultan]. V. hat 3). Vechĭ. Edict autograf al sultanuluĭ.

hatișărif sn vz hatișerif

hatișirif sn vz hatișerif

‡ATIȘERIF = HATIȘERIF.

hatișerif s. n., pl. hatișerifuri

hatișerif s. n., pl. hatișerifuri

hatișerif s. n., pl. hatișerifuri

HATIȘERIF s. n. (Mold., ȚR) Ordin emis de cancelaria sultanului. A: Au scos hatișeriful de l-au cetit. NECULCE. Scoțînd silihidariul hatișeriful, l-au dat la veziriul. IM 1754, 142^r; cf. M. COSTIN: IM 1754, 141^v, 145^r; GHEORGACHI. B: Citindu-se întîi hatișiriful. R. GRECEANU; cf. ANON, CANTAC; IM 1730, 200^v, 201^v, 205^r. Variante: atișerif (M. COSTIN; ANON. CANTAC.) Etimologie: tc. hattı șerif.

ATIȘERIF s. n. v. hatișerif.