HASMAȚÚCHI s. m. 1. Plantă erbacee plăcut mirositoare, cu flori albe, cultivată ca plantă culinară (Anthriscus cerefolium). 2. (Reg.) Plantă erbacee cu flori albe, rar gălbui, dispuse în mici umbele (Anthriscus silvestris). [Var.: asmațúchi, asmățúi s. m., hașmaciúcă s. f.] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HASMAȚÚCHI m. Plantă erbacee plăcut mirositoare cu frunze compuse și flori albe, folosită ca plantă culinară. [Sil. has-ma-țuchi] /<turc. asmaik
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hasmațúchi s. m. (sil. -țuchi)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hasmațúchĭ și -țúĭ, V. hașmacĭucă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

hașmacĭúcă (Trans.) f., pl. ĭ, și hasmațúchĭ (Mold. nord) m. (d. ung. hagymacsicsó, bulb de usturoĭ, saŭ d. turc. asmačyk, dim. d. asma, butuc de vița [!], că se zice și asmățui. V. hașmă). O plantă umbeliferă din ale căreĭ frunze se face salată (anthriscus cerefolium, cu varietatea anthriscus silvestris saŭ chaerophyllum silvestre).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink