harșău sn vz așău

harșăŭ, V. așăŭ.

arșău² sn vz așău

arșeu sn vz așău

așău sn [At: ECONOMIA, 118 / V: arș-, arșeu, harș-, harșeu, hârș-, horș- / E: mg asó] (Trs) 1 Hârleț. 2 Lopată de lemn cu fier ascuțit la capăt.

harșeu sn vz așău

hârșău sn vz așău

horșău sn vz așău

arșăŭ, V. așăŭ.

așăŭ, arșăŭ și harșăŭ n., pl. ăĭe și aĭe (ung. ásó, id.). Trans. Lopată de fer de săpat, hîrleț. – Și arșov, pl. oave (sîrb. aršov și ašov. Cp. cu acăŭ, acov). În Vc. hîrșăŭ.

hîrșăŭ, V. așăŭ.

AȘĂU s. v. cazma, hârleț.

așău s. v. CAZMA. HÎRLEȚ.

harșắu, s.n. (reg.) Hârleț. (Trans.). – Var. a lui așău (< magh. ásó „greblă”) (Scriban).