HARTÁN, hartane (hartanuri), s. n. 1. Bucată mare de carne; halcă. 2. (Rar) Zdreanță, ruptură (dintr-un obiect de îmbrăcăminte). [Var.: hărtán s. n.] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HARTÁN ~e n. pop. Bucată mare de carne; halcă. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HARTÁN s. v. halcă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hartán s. n., pl. hartáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HĂRTÁN, hărtane (hărtanuri), s. n. V. hartan.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

hartám și partám n., pl. urĭ, hartán și partál n., pl. e (d. harta-parta. Cp. cu harchină). Est. Fam. Codru, darab, jarcă, bucată mare de pîne [!], de friptură, de haĭnă. – În Munt. artam, artan. – Și hărtal: un hărtal de vreme (Dolj) și haltam (Mold. Șez. 31, 112). V. fîrtal.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink