HARNAȘÁ, harnașez, vb. I. Tranz. (Rar) A înhăma, a înșeua un cal. – Din fr. harnacher.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A HARNAȘÁ ~éz tranz. (un cal) A pune șaua sau hamul. /<fr. harnacher
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HARNAȘÁ vb. I. tr. A înhăma, a înșeua un cal. [< fr. harnacher].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HARNAȘÁ vb. tr. a înhăma, a înșeua un cal. (< fr. harnacher)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

harnașá vb., ind. prez. 1 sg. harnașéz, 1 pl. harnașăm; conj. prez. 3 sg. și pl. harnașéze; ger. harnașând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink