ALGO-¹ Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) durere”, „dureros”. [< fr. algo-, cf. gr. algos].

ALG(O)-/ALGEZI-, -ALGEZIE, ALGIE elem. „durere”. (< fr. alg/o/-, algési-, -algesie, -algie, cf. gr. algos, algesis)

ALGO- elem. „algă” (< fr. algo-, cf. lat. alga)

ALGEZI-, -ALGEZIE elem. alg(o)-.

-ALGIE² elem. alg(o)-.

ALGO-₂ „durere, dureros”. ◊ gr. algos „durere” > fr. algo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. algo-. □ ~estezie (v. -estezie), s. f., prezență a sensibilității la durere; ~filie (v. -filie₁) s. f., înclinație patologică spre senzații dureroase; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de durere; ~gen (v. -gen₁), adj., care provoacă durere; ~geneză (v. -geneză), s. f., algeziogeneză*; ~lagnie (v. -lagnie), s. f., obținere de satisfacții sexuale prin durere, sub formă de masochism sau de sadism; ~manie (v. -manie), s. f., stare psihică anormală de căutare a unei plăceri în durere; ~menoree (v. meno-, v. -ree), s. f., menstruație dureroasă; ~metrie (v. -metrie₁) s. f., măsurare a senzațiilor de durere; ~metru (v. -metru₁), s. n., algezimetru*; ~stază (v. -stază), s. f., suprimare a senzației de durere; ~timie (v. -timie), s. f., repercusiune afectivă a durerii.

ALGO-₁ „alge, algaceu”. ◊ L. alga „algă” > fr. algo-, germ. id., engl. id. > rom. algo-. □ ~cenoză (v. -cenoză₁), s. f., grupare naturală formată din indivizii uneia sau ai mai multor specii de alge; ~cultură (v. -cultură), s. f., cultivare a algelor marine în scop alimentar sau farmaceutic; ~id (v. -id), adj., cu aspect de algă; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în algologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul algelor; ~trofic (v. -trofic), adj., referitor la simbioza dintre alge și plantele superioare.

-ALGEZIE „durere, sensiblitate dureroasă”. ◊ gr. algos, esis „durere” > fr. -algésie, germ. id. > rom. -algezie.

ALGO-² Element prim de compunere savantă cu sensul de „algă”. [< lat. alga].