harhaláie (= hărhălaie) s. f. (pl. – )
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

harhaláĭe, V. hărmălaĭe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HĂRHĂLÁIE s. f. (Reg.) Hărmălaie. – Contaminare între harhăt și hărmălaie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HĂRHĂLÁIE s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hărhăláie s. f., art. hărhăláia
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hărmăláĭe f., pl. ăĭ (vsl. *kormola, kramola, răscoală, mlat. carmula, cuv. germanic, de unde și suedez, dial. klamra, vechĭ islandez glamra, a face gălăgie, glam, glamm, gălăgie, glaumr, veselie zgomotoasă. V. Bern. la kormola, glomotŭ și glumŭ și rom. mă crămăluĭesc, calamandros, gălămoz și glumă). Hălălaĭe, harhat, ramăt, gălăgie, mare amestecătură de glasurĭ: a sărit să descurce hărmălaĭa (Sov. 180). – În est harmalaĭe și harhalaĭe. V. agîrlîc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink