HÂRĂ, hâre, s. f. (Reg.) Ceartă, neînțelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ◊ Loc. adv. De-a hâra = cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în ciudă. – Din hârâi (derivat regresiv).

hâr² sms vz hâră¹

hâră² sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~re / E: pvb hârâî] 1 (Înv) Mârâit al câinelui. 2 (Fig; reg; d. oameni) Ceartă. 3 (Fig; reg) Zâzanie. 4 (Îlav) De-a ~a Din spirit de contracție, în necaz.

hâră¹ sf [At: LB / V: ~r sms / Pl: ~re / E: vsl кхирь] 1 (Med; reg) Tuse (puternică). 2 (Reg) Hemoptizie. 3 (Fig) Babă. 4 (Îcs) De-a ~ra Joc de copii. 5 Mătreață pe pielea vitelor slabe. 6 Escară apărută sub lâna oilor. 7 (Îf hâr) Păduche de vită. 8 (Reg) Păduche de om. 9 (Reg) Rapăn. 10 (Reg) Mătreață. 11 Jeg.

HÂRĂ, hâre, s. f. (Reg.) Ceartă, neînțelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ◊ Loc. adv. De-a hâra = cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în necaz. – Din hârâi (derivat regresiv).

HÎRĂ s. f. (Regional) Ceartă, neînțelegere, discordie, zîzanie între două sau mai multe persoane.

hâră f. umflarea urechilor la oi. [Slav. HYRA, boleșniță].

hîră f., pl. e și ĭ (vsl. hyra, hyrŭ, boală lungă; rus. hyrĭ, pol. chyra [Bern. 1, 413]. V. hîrcă, hîrlav și firav). Rar. Tuse cu flegmă saŭ mucĭ care curg din nas. Rapăn saŭ mătreață la oĭ saŭ la oamenĭ. Epitet ironic uneĭ babe (hîrcă). V. jabă.

hâră (reg.) s. f., g.-d. art. hârei; pl. hâre

hâră (reg.) s. f., g.-d. art. hârei; pl. hâre

hâră s. f., g.-d. art. hârei; pl. hâre

HÂRĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, mârâială, mârâit, mârâitură, neînțelegere, păduche, vrajbă, zâzanie.

hîră s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MÎRÎIALĂ. MÎRÎIT. MÎRÎITURĂ. NEÎNȚELEGERE. PĂDUCHE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

hîră (hîre), s. f. – 1. Tuse. – 2. Babă. – 3. La oi, rîie. Creație expresivă, cf. hîr „imitarea scrîșnetului”, hîrîi „a mîrîi”; încrucișat cu sl. chyrĭ. – Der. hîrlav, adj. (corupt, stricat), cf. bg. hărljav „răpciugos”; hirav (var. firav, ghirav, jirav), adj. (slab, sfrijit, neputincios), probabil de la un sl. *chyravŭ (Cihac, II, 139; DAR; Conev 90; Pușcariu, Dacor., V, 600).

hâră, hâre, s.f. (reg.) 1. ceartă, neînțelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). 2. tuse rea (cu sânge); bădugă. 3. (fig.) babă, băbârcă, hârcă. 4. mătreața oilor și vițeilor, umflarea urechilor acestora. 5. păduche de vită. 6. mătreața omului, tărâță. 7. boală de piele; rapăn.

hâră, hâre, s.f. – (reg.) 1. Ceartă, neînțelegere, zâzanie. 2. Murdărie, jeg. 3. Boală de piele la oi, din cauza căreia cade lâna (Maram. Nord: Strâmtura). – Der. reg. din hârâi „a se certa” (DER, DEX); din sl. hyra „boală lungă” (Scriban, Șăineanu, MDA).

hâră, -e, s.f. – 1. Ceartă, neînțelegere, zâzanie. 2. Murdărie, jeg. – Der. reg. din hârâi „a se certa”.

HARE [he(ə)r], Richard Mervyn (1919-2002), filozof britanic. Reprezentant al filozofiei analitice. A elaborat, ca alternativă la emotivism, concepția prescriptivismului, urmărind obținerea unei raționalizări a discursului moral („Limbajul moralei”, „Libertate și rațiune”).

HARE-KRISHNA, sectă religioasă indiană fundată (1965) de A.C. Bhakticendatta Swami Prabhupada (1896-1977), cu largă răspândire în Europa și S.U.A. Promovează bunăstarea, făcând apel la conștiința existenței lui Dumnezeu pe baza invocării vechilor texte vedice. Membrii ei duc o viață monahală, bazată pe subordonarea totală, până la renunțarea deplină la personalitatea personală.

Hăr/a, -e, -ea, -ești v. Haralambie II 4.

hâră, hâre s. f. (pop.) ceartă; vrajbă, dușmănie