O definiție pentru harcumar
Argou
harcumar, harcumari s. m. (țig.) subofițer de poliție.
Intrare: harcumar
harcumar substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)