harbará, V. falbala.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HÂRBÁR, -Ă, hârbari, -e, adj. (Fam.; despre câini) Fără stăpân; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fără căpătâi, hoinar, vagabond, hârbareț. – Hârb + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HÂRBÁR s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hârbár adj. m., pl. hârbári; f. sg. hârbáră, pl. hârbáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

falbalá f. (rus. falbalá, fr. falbala, it. falpalá, germ. falbel, d. engl. furbelow, din fur, blană și below, jos). Sec. 19. Volan mare (saŭ volan în general) la rochiĭ. – Și farbalá, farbará, falbará. Azĭ în Tut. harbará. Și vapél (Munt.) n., pl. urĭ (d. germ.)
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

hîrbár (Munt.) și hîrbáreț (Mold.), -ă adj. Căruĭa-ĭ place să umble pin [!] hîrburĭ (pin oalele cu mîncare) ca să linchească, lacom.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink