HARÁPNIC, harapnice, s. n. (Reg.) Bici mare împletit din cânepă sau din curele, cu codiriștea scurtă și cu șfichi de mătase la vârf (ca să pocnească tare). – Din pol. harapnik.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HARÁPNIC ~ce n. 1) Bici mare împletit din curele sau cânepă, cu coada scurtă și cu șfichi la capăt. 2) Lovitură dată cu un astfel de bici. /<pol. harapnik
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

harápnic (harápnice), s. n. – Bici. Pol. harapnik, rus. arapnik (Cihac, II, 135).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

harápnic s. n., pl. harápnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

harápnic n., pl. e (rut. harápnyk, pol. harapnik, bicĭ p. cîniĭ [!] de vînat, d. harap, maĭ vechĭ herap, herab, strigătu vînătorilor către cînĭ ca să lase jos vînatu, d. germ. herab, jos, adică „lasă”!). Bicĭ lung cu coada scurtă. V. cnut, nagaĭcă, pil. – În Munt. și haramnic, în Olt. arapnic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink