HARAMBÁȘĂ, harambași, s. m. (Înv. și reg.) Căpitan de hoți sau de haiduci. – Din tc. haram-bașı.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

harambáșă s. m., art. harambáșa, g.-d. art. harambáșei; pl. harambáși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

harám-bașá f., pl. ale, saŭ m. fix (turc. haram-bașy. V. baș, haham-bașa). Vechĭ. Căpitan de hoțĭ. Azĭ. Olt. arîmbașe, art. -áșa: arîmbașa necăjit se răsti la el (NPl. Ceaur, 84, 85 și 86).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink