harál, V. harar.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
harár m. (turc. harar, ngr. harári, sîrb. harar, id.). Sud. Rar azĭ. Mare sac (2 metri) de dus lîna. Conținutu acestuĭ sac. S. n., pl. e. Munt. Un fel de țol (de păr de capră) din care se fac traĭste, coviltire saŭ corturĭ. – Și arar și haral. V. țuhal.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HARÁR (HARÁL) s. n. 1. Sac din păr de capră: bate turcii de-i omoară și mi-i bagă prin harale de mi-i dă pe Olt la vale, Pop.; 2. Un fel de țol gros și rar țesut din păr de capră din care se fac traiste pentru cai sau se acoperă căruțe. [Turc. harar]. [Dicționar universal al limbii române de Lazăr Șăineanu, ed. VIII, Editura „Scrisul românesc” S.A.]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gudovan
| Semnalează o greșeală
| Permalink