căutare avansată
9 definiții pentru „hangiu”   declinări

HANGÍU, hangii, s. m. Persoană care ține un han2. – Din tc. hancı.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HANGÍU, hangii, s. m. Persoană care ține un han2. – Din tc. hancı.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

hangíu s. m., art. hangíul; pl. hangíi, art. hangíii (-gi-ii)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HANGÍU s. (înv.) birtaș, locandier, tractirgiu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HANGÍU ~i m. înv. Persoană care ținea un han; stăpân al unui han. /<turc. hanci
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HANGÍU, hangii, s. m. Cel care ține un han2 (ca proprietar sau ca arendaș). Voi prăvălieșii, hangiii, vă bateți cu capul de pereți că [perceptorul] ia prea mult, că vă calicește, că vă omoară. GALAN, Z. R. 49. Se auzea un glas mare, mînios, la care răspundea vocea groasă a han­giului. SADOVEANU, O. VII 28. Hangiul... bogat putred, se răsfoia în duhoarea de țuică și vin. DELAVRANCEA, S. 7.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

hangíu s. m., art. hangíul; pl. hangíi, art. hangíii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hangiu m. birtaș. [Turc. HANDJY].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

hangíŭ m. (turc. hanšy). Stăpîn de han. – Fem. -gĭoaĭcă saŭ -giță, pl. e.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink