hándră, hándre, s.f. (reg., înv.) 1. zdreanță. 2. iarbă ce crește prin grâu, agățându-se de el și încurcându-l.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hándră f., pl. e (aceĭașĭ răd. cu handralăŭ). Mold. Tovărășie la haĭmanalîc. A te lua în handră cu cineva, a te înhăndra, a te înhăĭta (rev. I. Crg. 377). Adv. A umbla handra, a umbla haĭmana.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

handră, handre s. f. (peior.) prostituată.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink