5 intrări

47 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAM2, hamuri, s. n. Ansamblu de curele (sau de frânghii) cu care se înhamă calul sau alte animale (de tracțiune) la un vehicul. ◊ Gură de ham = ham rudimentar format numai din curelele de la pieptul și gâtul calului și din cele două șleauri. ◊ Expr. A trage în (sau la) ham = a trăi o viață grea; a munci din greu. ♦ (Precedat de prepoziții) Tracțiune (cu cai). Are cai buni la ham. – Din magh. hám.

HAM2, hamuri, s. n. Ansamblu de curele (sau de frânghii) cu care se înhamă calul sau alte animale (de tracțiune) la un vehicul. ◊ Gură de ham = ham rudimentar format numai din curelele de la pieptul și gâtul calului și din cele două șleauri. ◊ Expr. A trage în (sau la) ham = a trăi o viață grea; a munci din greu. ♦ (Precedat de prepoziții) Tracțiune (cu cai). Are cai buni la ham. – Din magh. hám.

HAM1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui. – Onomatopee.

HAM1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui. – Onomatopee.

ham4 i [At: PAMFILE, J. II, ap. DA ms / E: fo] Onomatopee care imită lătratul câinelui.

ham3 sn [At: PAMFILE, J. II, ap. DA ms / Pl: ~uri / E: ns cf han] Casă mare, nemobilată, nefolosită.

ham1 sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 254/6 / Pl: ~uri, (înv) ~ure / E: mg srb ham] 1 Curele (uneori sfori groase) necesare pentru înhămarea animalului de tracțiune. 2 (Îe) A-și lua ~ul (și praștia) A-și asuma o răspundere. 3 (Îoc cal de călărie; îs) Cal de ~ Cal de tracțiune.

ham2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: ham1] 1 Bretele cu care se leagă copilul mic în spatele sau pe pieptul mamei. 2 (Olt) Împletitură de papură sau de cânepă în care se duce oala cu mâncare caldă la câmp.

HAM2, hamuri, s. n. (La pl. uneori cu aceeași valoare ca la sg.) Ansamblu format din curelele (sau frînghiile) necesare pentru a înhăma calul la un vehicul. Caii aveau hamuri negre. STANCU, D. 227. Un cal sur, uriaș, cu coastele proeminente și ochii întotdeauna umezi, căra această căruțăopintindu-se fără vlagă, în hamul cu zeci de petice. SAHIA, N. 65. Mergînd Duca-vv. într-o sanie cu doi cai... înhămați cu hamuri de tei, ocărît neîncetat de polonezii ce-l duceau, se opri puțin la Suceava. BĂLCESCU, O. I 186. ◊ Fig. Răbdăm poveri, răbdăm nevoi, Și ham de cai și jug de boi. COȘBUC, P. I 207. ◊ Gură de ham = ham primitiv, format numai din cureaua de pe piept și cea care se petrece după gîtul calului. ◊ Expr. A trage în ham = a trăi o viață grea, a o duce greu. ♦ (Precedat de prepoziții) Acțiunea calului de a trage vehiculele. Alese la o parte doi căluți pagi, care se împărecheau bine la umblet și erau cei mai buni la ham. SADOVEANU, B. 66. ◊ Cal de ham = (spre deosebire de cal de călărie) cal care trage la căruță sau la trăsură.

HAM1 interj. (De obicei repetat) Onomatopee care redă lătratul cîinelui.

HAM1 interj. (se folosește repetat pentru a reda lătratul câinelui). /Onomat.

HAM2 ~uri n. Ansamblu de curele sau de frânghii cu ajutorul cărora se înhamă calul la un vehicul. ◊ A trage în ~ a munci din greu. A pune ~urile a înhăma. /<ung. hám

ham! int. prin care se imită lătratul câinilor: ham! ham!

Ham m. al doilea fiu al lui Noe, ai cărui descendenți (ne spune Biblia) populară Africa.

ham n. (mai ales la pl. hamuri), toate curelele trebuincioase pentru înhămarea cailor, tacâm de cal: cal de ham, de trăsură, în opozițiune cu cal de șea, sau de călărie. [Ung. HÁM].

1) ham n., pl. urĭ (ung. hám, ham [d. vgerm. hamo, căpăstru], de unde și sîrb. ham, rut. hamy, hamurĭ). Toate curelele care se pun pe calu de căruță. Cal de ham, cal de căruță, de trăsură (în opoz. cu cal de călărie).

HM interj. Cuvânt care exprimă neîncredere, rezervă, nemulțumire. – Onomatopee.

HM interj. Cuvânt care exprimă neîncredere, rezervă, nemulțumire. – Onomatopee.

hm! i [At: ALECSANDRI, T. 226 / V: hâm, hum / E. fo] (Are) Cuvânt care exprimă: 1 Neîncredere. 2 Rezervă. 3 Nemulțumire. 4 Surpriză. 5 Îngândurare. 6 Nehotărâre.

HM interj. (Uneori repetat) Exclamație care exprimă rezervă, contrarietate, nemulțumire, îndoială, neîncredere și bănuială. Numai cîte un «hm» scotea din cînd în cînd și, bătînd la spate tabacherea cu palma întreagă, o deschidea. HOGAȘ, DR. II 108. Hm, hm! zise ea suspinînd și dînd din cap; mă-ta nu vrea să te crească, ci să te prăpădească! SBIERA, P. 29. (Scris și: hîm) Hîm, hîm! Aici miroase a carne de om! ISPIRESCU, L. 86. – Scris și: hîm.

HM interj. (se folosește pentru a exprima îndoială, neîncredere, nemulțumire, ironie etc.). /Onomat.

hăm! int. exprimă o îndoială sau neîncredere: ce poftesc?... hăm! AL.

hám-hám, interj. care arată lătratu (hămăitu) cîneluĭ. V. haŭ-haŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!ham1/ham-ham/ham, ham/ham! ham! interj.

hm interj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ham (hamuri), s. n. – Ansamblu de curele cu care se înhamă calul. Mag. hám (Miklosich, Fremdw., 92; Lambrior 375; Cihac, II, 504; Berneker 383; DAR; Gáldi, Dict., 92), cf. sb., ceh. ham, pol., rut. hamy. Cuvîntul mag. provine din v. germ. chamo, cf. it. camo, sp. camal.Der. hămurar, s. m. (persoană care face hamuri); hămurărie, s. f. (șelărie); înhăma, vb. (a prinde la, a uni, a împerechea; refl., a se mulțumi cu o muncă istovitoare); înhămătură, s. f. (atelaj, prindere; apăsare, durere în piept); deshăma, vb. (a desface, a dezlega); hamut, s. n. (parte a hamului), din bg. hamut sau rus. chomut.

ham interj. – Exprimă lătratul cîinelui. – Mr. ham. Creație spontană, cf. fr. (Cotes-du-Nord) „hamer” „a lătra” (Șeineanu, Chien, 113). – Der. hămăi, vb. (a lătra); hămăială, s. f. (lătrat); hămăit, s. f. (lătrat); hămui, vb. (a lătra).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ham1, s.n. (reg., înv.) coș de papură împletită în care se ducea mâncarea la câmp.

ham2, s.n. (reg., înv.) casă mare, goală, nelocuită.

HAM sistem de echipare (v.).

ham, hamuri, s.n. – Ansamblu de curele cu care se înhamă calul: „Da’ cine știe câte tilegi și căruță o spart, câte hamuri și funii o rupt...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 241). – Din magh. hám (Șăineanu; Miklosich, Cihac, Berneker, DA, Galdi, cf. DER; DEX, MDA) < vgerm. chamo „căpăstru”, cf. it. camo, sp. camal (Scriban, DER).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Ham, al doilea fiu al lui Noe, tatăl lui Canaan, din care, potrivit genealogiei biblice, descind amoriții, canaanenii, etiopienii și alții (Fac. 10, 6-20). „Țara lui Ham” este considerată ca fiind Egiptul (Ps. 77, 56).

HAM subst. 1. Hăma (Mar). 2. Hămug (16 B V 107). 3. Hamură, A. (Sd XI 77) din pl. hamuri.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi mâncat ca alba de ham expr. (pop.) a fi trecut prin multe, a fi experimentat / versat.

a ține în ham expr. a avea (pe cineva) la mână, a șantaja (pe cineva).

Intrare: Ham
Ham
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nume propriu (I3)
  • Ham
Intrare: ham (curea)
ham2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ham
  • hamul
  • hamu‑
plural
  • hamuri
  • hamurile
genitiv-dativ singular
  • ham
  • hamului
plural
  • hamuri
  • hamurilor
vocativ singular
plural
Intrare: ham (interj.)
ham1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ham
ham-ham interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ham-ham
Intrare: hăm
hăm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hm
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • hm
interjecție (I10)
  • hâm
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ham, hamurisubstantiv neutru

  • 1. Ansamblu de curele (sau de frânghii) cu care se înhamă calul sau alte animale (de tracțiune) la un vehicul. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Caii aveau hamuri negre. STANCU, D. 227. DLRLC
    • format_quote Un cal sur, uriaș, cu coastele proeminente și ochii întotdeauna umezi, căra această căruță – opintindu-se fără vlagă, în hamul cu zeci de petice. SAHIA, N. 65. DLRLC
    • format_quote Mergînd Duca-vv. într-o sanie cu doi cai... înhămați cu hamuri de tei, ocărît neîncetat de polonezii ce-l duceau, se opri puțin la Suceava. BĂLCESCU, O. I 186. DLRLC
    • format_quote figurat Răbdăm poveri, răbdăm nevoi, Și ham de cai și jug de boi. COȘBUC, P. I 207. DLRLC
    • 1.1. Gură de ham = ham rudimentar format numai din curelele de la pieptul și gâtul calului și din cele două șleauri. DEX '09 DLRLC
    • 1.2. (Precedat de prepoziții) Acțiunea calului de a trage vehiculele. DEX '09 DLRLC
      sinonime: tracțiune
      • format_quote Are cai buni la ham. DEX '09
      • format_quote Alese la o parte doi căluți pagi, care se împărecheau bine la umblet și erau cei mai buni la ham. SADOVEANU, B. 66. DLRLC
      • 1.2.1. Cal de ham = (spre deosebire de cal de călărie) cal care trage la căruță sau la trăsură. DLRLC
    • chat_bubble A trage în (sau la) ham = a trăi o viață grea; a munci din greu. DEX '09 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A pune hamurile = înhăma. NODEX
      sinonime: înhăma
etimologie:

haminterjecție

etimologie:

hminterjecție

interjecție
  • 1. Cuvânt care exprimă neîncredere, rezervă, nemulțumire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Numai cîte un «hm» scotea din cînd în cînd și, bătînd la spate tabacherea cu palma întreagă, o deschidea. HOGAȘ, DR. II 108. DLRLC
    • format_quote Hm, hm! zise ea suspinînd și dînd din cap; mă-ta nu vrea să te crească, ci să te prăpădească! SBIERA, P. 29. DLRLC
    • format_quote Hîm, hîm! Aici miroase a carne de om! ISPIRESCU, L. 86. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.