2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HALĂU, halăie, s. n. (Reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din magh. háló.

halău2 sn [At: LB / V: hăl~ / Pl: ~laie / E: mg hálό] (Pes) Plasă de prins pește Cf cârsnic.

HALĂU s. n. (Reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din magh. háló.

HALĂU s. n. (Regional) Plasă de prins pește, asemănătoare cu crîsnicul. Ia și tu halăul ăla și vezi de-i putea să prinzi vro fîță de pește. ISPIRESCU, L. 280.

HALĂU2 s. n. (Reg.) Troacă. – V. vălău.

halău n. plasă de prins pește: ia halăul și vezi de-i putea să prinzi vre-o fâță de pește ISP. [Ung. HÁLÓ].

halăŭ n., pl. ăĭe (ung. hálo, rețea, plasă. V. poclăŭ). Vest. Suc. Tîrboc. Crîsnic, leșnic. – În Dîmb. hălăŭ, în Olt. și alăŭ și (după sîrb. alov și alóv, pl. -oáve. Cp. cu acăŭ, acov. V. valăŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

halău (reg.) s. n., art. halăul; pl. halăie

halău (reg.) s. n., art. halăul; pl. halăie

halău s. n., art. halăul; pl. halăie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HALĂU s. v. adăpătoare, crâsnic, jgheab, troacă, uluc.

halău s. v. ADĂPĂTOARE. CRÎSNIC. JGHEAB. TROACĂ. ULUC.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

halău (halaie), s. n. – Năvod, plasă de pescuit. – Var. hălău, aloavă. Mag. haló (DAR; Cihac, II, 504), cf. sb., cr. (h)alov (Miklosich, Fremdw., 74), de unde var. Diez, Gramm., I, 128, se gîndea la gr. ἀλιεύειν „a pescui”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

halău2, s.n. sg. (reg., înv.) ceartă.

halău, s.n. – v. valău („jgheab”).

halău, s.n. – Jgheab din lemn în care se pune sare pentru oi și, în general, mâncare la animale. – Din valău (< magh. vállu).

Intrare: halău (plasă)
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halău
  • halăul
  • halău‑
plural
  • halăie
  • halăiele
genitiv-dativ singular
  • halău
  • halăului
plural
  • halăie
  • halăielor
vocativ singular
plural
Intrare: halău (troacă)
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halău
  • halăul
  • halău‑
plural
  • halăie
  • halăiele
genitiv-dativ singular
  • halău
  • halăului
plural
  • halăie
  • halăielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

halău, halăiesubstantiv neutru

  • 1. regional Crâsnic (de pescuit). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crâsnic
    • format_quote Ia și tu halăul ăla și vezi de-i putea să prinzi vro fîță de pește. ISPIRESCU, L. 280. DLRLC
etimologie:

halău, halăiesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.