HALUCINATÓRIU, -IE, halucinatorii, adj. 1. Care provoacă halucinații; halucinant. 2. Care ține de halucinație. – Din fr. hallucinatoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HALUCINATÓRIU, -IE adj. Care ține de halucinație. [Pron. -riu. / < fr. hallucinatoire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HALUCINATÓRIU, -IE adj. care ține de halucinații. (< fr. hallucinatoire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

halucinatóriu adj. m., f. halucinatórie; pl. f. și m. halucinatórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink