halucinátă s. f., pl. halucináte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HALUCINÁT, -Ă, halucinați, -te, s. m. și f. Persoană care are halucinații. – Din fr. halluciné, lat. hallucinatus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HALUCINÁT ~ți m. Persoană care are halucinații. /<fr. halluciné, lat. hallucinates
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HALUCINÁT, -Ă s.m. și f. Cel care are halucinații. [Cf. fr. halluciné, lat. hallucinatus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

halucinát s. m., pl. halucináți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*alucinát, -ă adj. și s. (lat. hallucinatus). Care alucinează. – Și hal-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink