HALOGENÚRĂ, halogenuri, s. f. Compus al unui halogen cu un element chimic, cu un radical organic sau anorganic. – Din fr. halogénure.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HALOGENÚRĂ s.f. Compus al unui halogen cu alte elemente chimice sau radicali organici. [< fr. halogénure].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HALOGENÚRĂ s. f. compus al unui halogen cu un alt element sau cu un radical. (< fr. halogénure)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

halogenúră s. f., g.-d. art. halogenúrii; pl. halogenúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink