halogenát adj. m., pl. halogenáți; f. sg. halogenátă, pl. halogenáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HALOGENÁ, halogenez, vb. I. Tranz. A supune o substanță reacției de halogenare. – Din fr. halogéner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A HALOGENÁ ~éz tranz. (compuși organici) A trata cu halogen. /<fr. halogéner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HALOGENÁ vb. I. tr. A produce acțiunea de halogenare. [< fr. halogéner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HALOGENÁ vb. tr. a supune o substanță reacției de halogenare. (< fr. halogéner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

halogená vb., ind. prez. 1 sg. halogenéz, 3 sg. și pl. halogeneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink