HALOGENÁRE, halogenări, s. f. Reacție chimică de introducere a halogenilor în molecula unui compus organic. – V. halogena.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HALOGENÁRE s.f. Reacție chimică de introducere a halogenilor într-o moleculă organică; halogenație. [< halogena].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HALOGENÁRE s. f. reacție chimică de introducere a halogenilor într-o moleculă organică. (< halogena)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
halogenáre s. f., g.-d. art. halogenării; pl. halogenări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HALOGENÁ, halogenez, vb. I. Tranz. A supune o substanță reacției de halogenare. – Din fr. halogéner.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A HALOGENÁ ~éz tranz. (compuși organici) A trata cu halogen. /<fr. halogéner
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HALOGENÁ vb. I. tr. A produce acțiunea de halogenare. [< fr. halogéner].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HALOGENÁ vb. tr. a supune o substanță reacției de halogenare. (< fr. halogéner)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
halogená vb., ind. prez. 1 sg. halogenéz, 3 sg. și pl. halogeneáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HALOGENÁRE (‹ după fr.) s. f. Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de halogen în molecula unui compus organic. Se folosește (în special fluorurarea și clorurarea) la obținerea unor solvenți, freoni, polimeri, coloranți etc.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink