HALOGÉN, -Ă, halogeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Nume generic pentru elementele fluor, clor, brom, iod și astatiniu, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. 2. Adj. Care dă naștere la săruri. – Din fr. halogène.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de gall | Greșeală de tipar | Permalink

HALOGÉN ~i m. 1) la pl. Grup de elemente chimice (fluor, clor, brom, iod etc.) care se combină direct cu metalele, formând săruri. 2) Element chimic din acest grup. /<fr. halogene
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

HALOGÉN, -Ă I. adj. care produce săruri. II. s. m. denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom și iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. (< fr. halogène)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

HALOGÉN s.m. (Chim.) Denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom și iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. // adj. Care dă naștere la săruri. / < fr. halogène, cf. gr. hals – sare, gennan – a produce].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

HALOGÉN s. (CHIM.) generator de săruri.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

halogén s. m., adj. m., pl. halogéni; f. sg. halogénă, pl. halogéne
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink