HALOCROMÍE s. f. (Chim.) Fenomen de colorare a unor compuși organici când se transformă în săruri. – Din fr. halochromie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HALOCROMÍE s.f. Fenomenul de colorare a unor compuși organici când aceștia se transformă în săruri. [Gen. -iei. / < fr. halochromie, cf. gr. hals – sare, chroma – culoare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HALOCROMÍE s. f. fenomen de închidere a culorii unor compuși organici când aceștia se transformă în săruri. (< fr. halochromie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

halocromíe s. f. (sil. -cro-), art. halocromía, g.-d. halocromíi, art. halocromíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink