Din totalul de 27 sunt afișate 20 definiții pentru hală, halo   declinări

HALÓ, halouri, s. n. 1. Cerc luminos, colorat, care apare în anumite condiții atmosferice în jurul soarelui sau al lunii și care se datorește reflexiei și refracției luminii în cristalele de gheață aflate în atmosferă la mari înălțimi; cearcăn (2). 2. Zonă luminoasă care încercuiește imaginea fotografică a unui punct strălucitor. – Din fr. halo.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

haló / halóu s. n., art. halóul; pl. halóuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HALÓ s. (ASTRON.) (pop.) cearcăn, (înv.) țărcălan. (~ul este un meteor optic.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HALÓ ~uri n. 1) astr. Formație luminoasă circulară, colorată care, în anumite condiții atmosferice, apare în jurul Soarelui sau Lunii. 2) Zonă luminoasă ce înconjoară imaginea fotografică a unui punct strălucitor. [Art. haloul] /<fr. halo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HALO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sare”, „de sare”. [< fr. halo-, cf. gr. hals, halos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HALÓ s.n. 1. Coroană luminoasă și colorată care apare uneori în jurul Soarelui sau al Lunii. 2. Pete concentrice formate pe stratul fotosensibil al unui material fotografic ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat în cazul iluminării acestuia cu fascicule luminoase intense și înguste. 3. Aureolă. [< fr. halo, cf. gr. halos – disc].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HALO1- elem. „diametru”. (< fr. halo-, cf. gr. halos, cerc)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HALO2-, -HALÍN elem. „sare”. (< fr. halo-, -haline, cf. gr. hals, -los)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HALÓ3 s. n. 1. cerc luminos, colorat, în jurul Soarelui sau al Lunii, datorită prezenței cristalelor de gheață. ◊ (p. ext.) cerc luminos difuz în jurul unei surse luminoase. 2. iradiație luminoasă pe stratul fotosensibil al unui material fotografic în jurul unui punct strălucitor, ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat. 3. (fig.) aureolă, nimb. (< fr. halo, gr. halos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

haló s. n., art. halóul; pl. halóuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HÁLĂ1, hale, s. f. 1. Clădire amenajată, cu instalațiile necesare, unde se vând alimente (îndeosebi carne); piață acoperită. 2. Sală de dimensiuni foarte mari, amenajată ca atelier în fabrici, ca sală pentru manifestații sportive, culturale, pentru expoziții etc. – Din fr. halle, germ. Halle.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HÁLĂ2, hale, s. f. (Reg.) 1. Vijelie. 2. Monstru, dihanie, arătare. 3. (La pl.) Păsări de curte. – Din scr., bg. hala.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

hálă s. f., g.-d. art. hálei; pl. hále
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HÁLĂ ~e f. 1) Construcție înaltă și spațioasă unde se vând produse alimentare. 2) Sală de dimensiuni foarte mari cu diverse destinații (pentru expoziții, manifestări sportive sau culturale etc.). /<fr. halle, germ. Halle
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HÁLĂ s.f. 1. Piață acoperită. 2. Sală mare amenajată pentru expoziții, ca atelier într-o fabrică etc. [< fr. halle, cf. germ. Halle].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HÁLĂ s. f. 1. piață acoperită. 2. construcție de dimensiuni mari, acoperită, cu una sau mai multe deschideri, folosită în scopuri industriale, ca depozit, expoziție etc. (< fr. halle, germ. Halle)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HÁLE interj. Strigăt cu care se mână sau se alungă unele păsări de curte.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

hálă (clădire, arătare, monstru) s. f., g.-d. art. hálei; pl. hále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hále (păsări de curte) s. f. pl.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hálă (hále), s. f.1. Uragan, furtună, vijelie. – 2. Groază, spaimă, teroare. – 3. Spirit rău. – 4. Monstru, fiară. – 5. (Pl.) Păsări de curte. Sl. (bg., sb.) hala (Conev 37 și 106; DAR). – Der. haliță, s. f. (femeie stricată); hăluit, adj. (damblagiu); hoală, s. f. (pasăre de pradă); holă, s. f. (Trans., cîine).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink