HALIN¹, -Ă adj. referitor la salinizarea mării. (< germ. halin)

-HALIN² elem. halo²-.

halo-² [At: DN³ / E: fr halo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Sare. 2 Referitor la sare. 3 Specific sării. 4 De sare.

*HALO (pl. -ouri) sn. 🌦 Fenomen atmosferic prin care se ivesc mai multe cercuri colorate și luminoase în jurul soarelui sau al lunii (🖼 2504) [fr.].

HALO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sare”, „de sare”. [< fr. halo-, cf. gr. hals, halos].

HALO²-, -HALIN elem. „sare”. (< fr. halo-, -haline, cf. gr. hals, -los)

halin adj. m., pl. halini; f. sg. halină, pl. haline

-HALIN „sărat, cu săruri”. ◊ gr. halinos „sărat, salin” > fr. -haline, engl. id., germ. -halin > rom. -halin.

HALO-₁ „sare, salinitate, sărat, marin”. ◊ gr. hals, halos „mare, sare” > fr. halo-, germ. id., engl. id. > rom. halo-. □ ~bionte (v. -biont), s. n. pl., 1. Organisme animale și vegetale adaptate exclusiv la apele și terenurile sărate. 2. Asociații de plante marine; ~biu (v. -biu), s. n., totalitatea organismelor vii care trăiesc în apa mărilor și oceanelor; ~cromie (v. -cromie), s. f., fenomen de închidere a culorii care apare la unii compuși organici, cînd aceștia se transformă în săruri; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre microorganisme) care se dezvoltă într-un mediu sărat; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (despre plante) care cresc pe solurile bogate în săruri; ~fob (v. -fob), adj., care evită solurile sărate; ~gen (v. -gen₁), adj., s. m. pl., 1. adj., Care produce săruri. 2. s. m. pl., Denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom, iod și astatiniu, care se pot combina cu metalele, dînd săruri; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a solurilor saline și alcaline; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a sărurilor; ~id (v. -id), adj., s. m., (sare) care rezultă din combinația unui halogen cu un metal; ~metru₁ (v. -metru₁), s. n., areometru pentru determinarea concentrației în săruri anorganice solubile a substanțelor zaharoase; ~morf (v. -morf), adj., (despre soluri) caracterizat prin acumularea sărurilor solubile; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., totalitatea modificărilor adaptative, ca rezultat al vieții unor organisme vegetale pe solurile sărate; ~xen (v. -xen), adj., (despre plante) capabil să trăiască în ape cu o anumită concentrație de săruri.