HALEBÁRDĂ, halebarde, s. f. Armă medievală în formă de lance cu un vârf de fier ascuțit, prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe partea opusă cu un cârlig. [Var.: alebárdă s. f.] – Din fr. hallebarde.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HALEBÁRDĂ ~e f. Armă (în evul mediu) în formă de lance cu vârful ascuțit prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe cealaltă cu un cârlig. [G.-D. halebardei] /<fr. hallebarde
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HALEBÁRDĂ s.f. Armă medievală în formă de lance, care avea vârful de fier prevăzut cu o bardă pe o parte și cu un cârlig pe partea opusă. [Pl. -barde, -bărzi, var. alebardă s.f. / < fr. hallebarde].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HALEBÁRDĂ s. f. armă medievală în formă de lance, cu vârful de fier prevăzut cu o bardă pe o parte și cu un cârlig pe partea opusă. (< fr. hallebarde)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

halebárdă s. f., g.-d. art. halebárdei; pl. halebárde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*halebárdă f., pl. e (fr. hallebarde, d. germ. helm-barte, „bardă de coĭf”). Un fel de suliță lungă care avea și un tăiuș (ca baltagu), și un cĭoc (ca tîrnăcopu).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink