haladudă sf [At: I. CR. IV, 188 / Pl: ~de / E: nct] (Reg; prt) Femeie grăsulie și puternică.

haladúdă f., pl. e (cp. cu rus. šalapúta, zăpăcit, și cu halabúda, colibă de paĭe, adică „cu păru zbîrlit”). Est. Femeĭe zăpăcită și neglijentă. – Și halațungă, pl. ĭ. – În Munt. est hălădudă. V. hălăcĭugă.

haladudă, haladude, s.f. (reg.) femeie grăsulie și voinică.