hajmandău sm [At: AGÂRBICEANU, LUC. III, 102 / V: hoj~ / Pl: ~ăi / E: ns cf hojmalău] (Reg; prt) 1 Băiat mare și voinic. 2 Băiat mare și leneș. 3 Băiat mare și prost.

HAJMANDĂU sm. Trans. 1 Găligan, vlăjgan, măgădău: amu cu ~l ăsta, vai și amar de zilele mele (ret.) ¶ 2 Haimana (PȘC.) [comp. HOJMALĂU].

hajmandăŭ, V. hojmalăŭ.

ășmăndău^[1] sm vz hajmandău

hojmandău sm vz hajmandău

hojmalăŭ m. (d. hojma, adică „mereŭ, lung mereŭ, lungan”, cu suf. -lăŭ). Est. Iron. Lungan, găligan, zaplan,măgădăŭ, vlăjgan, tînăr înalt și zdravăn. – În Trans. hajmandăŭ. V. huțupan.

hajmandău, hajmandăi, s.m. (reg.) băiat mare și voinic; găligan, gligan.

hajmandắu, s.m. v. hojmandău.

hojmandău, hojmandăi, (hajmandău), s.m. – (reg.) Omul mare de trup, cu minte copilărească. – Din hojmă „mereu, lung mereu” (< ucr. hožma) + suf. -ndău (Scriban).