HAINÍE, hainii, s. f. 1. Răutate, cruzime, câinoșenie; dușmănie. 2. (Înv.) Trădare; răzvrătire. [Pr.: ha-i-] – Hain + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HAINÍE ~i f. rar Caracter hain. /hain + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HAINÍE s. v. trădare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hainíe s. f. (sil. ha-i-), art. hainía, g.-d. art. hainíei; pl. hainíi, art. hainíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hainíe f. Caracteru de a fi hain, felonie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink