Definiția cu ID-ul 589412:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

haín, -ă adj. (turc. [d. ar.] haĭin, trădător, perfid; ngr. hainis, sîrb. hain). Vechĭ. Trădător, rebel. Azĭ. Răŭ, perfid, crud, afurisit: om hain, inimă haină. Adv. S’a purtat hain.