opțiuni
  • info
2 intrări
22 de definiții

Explicative DEX

HAIDUCEȘTE adv. Ca haiducii. – Haiduc + suf. -ește.

HAIDUCEȘTE adv. Ca haiducii. – Haiduc + suf. -ește.

haiducește av [At: ANON. CAR. / E: haiduc + -ește] 1-2 În felul haiducilor (7-8).

HAIDUCEȘTE adv. Ca un haiduc, ca haiducii.

HAIDUCEȘTE adv. În felul haiducilor, ca haiducii. Fluieră haiducește și dădu glas cătră Tîrcălabă. SADOVEANU, P. M. 258. Iată-mă fugar... trecînd Dunărea haiducește. GALACTION, O. I 186. Haiducește fluiera, Valea largă că-mi urla. ȘEZ. IV 131.

HAIDUCEȘTE adv. În felul haiducilor; ca haiducii. /haiduc + suf. ~ește

haĭducéște adv. Ca haĭduciĭ.

HAIDUCI, haiducesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de haiduc. ♦ Refl. A se face haiduc. – Din haiduc.

HAIDUCI, haiducesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de haiduc. ♦ Refl. A se face haiduc. – Din haiduc.

haiducesc, ~ească [At: ANON. CAR. / Pl: ~ești / E: haiduc + -esc] 1-2 a Referitor la haiduc (7-8). 3-4 a Specific haiducului (7-8). 5-6 a Care aparține haiducului (7-8). 7-8 a De haiduc (7-8). 9 sna Nume al unui dans popular Cf haidău2 (1). 10 sna Melodie după care se execută acest dans Cf haidău2 (2).

haiduci [At: I. IONESCU, M. 248 / Pzi: ~cesc / E: haiduc] 1-2 vi A duce viață de haiduc (7-8). 3-6 vt A (cutreiera sau) a jefui ca un haiduc (7-8). 7-10 vtr A (se) face haiduc (7-8).

HAIDUCI (-cesc) vb. intr. A duce viață de haiduc.

HAIDUCI, haiducesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de haiduc. Iată-mă-s în codru, haiducind. HASDEU, R. V. 56. Șapte ani am haiducit, Pe ciocoi am îngrozit. ANT. LIT. POP. I 59. Oltule! rîu blăstemat! N-avuși grijă de păcat Să-nghiți trupuri de voinici Care-au haiducit pe-aici? ALECSANDRI, P. P. 291. ◊ Refl. De cînd m-am haiducit, Drag îmi e drumul cotit. ALECSANDRI, P. P. 259. ◊ Tranz. (Complementul indică regiunea unde își petrece viața un haiduc) Pîntea... a haiducit munții Șerba și Călimanii. ȘEZ. II 40.

A HAIDUCI ~esc intranz. A duce viață de haiduc; a fi haiduc. /Din haiduc

A SE HAIDUCI mă ~esc intranz. A se face haiduc; a deveni haiduc. /Din haiduc

haiducì v. a duce vieață de haiduc: decât să mă căciulesc, mai bine să haiducesc POP.

2) haĭducésc v. intr. (d. haĭduc). Duc vĭață de haĭduc: mulțĭ anĭ a haĭducit.

Ortografice DOOM

haiducește adv.

haiducește adv.

haiducește adv.

haiduci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. haiducesc, 3 sg. haiducește, imperf. 1 haiduceam; conj. prez. 1 sg. să haiducesc, 3 să haiducească

haiduci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. haiducesc, imperf. 3 sg. haiducea; conj. prez. 3 să haiducească

haiduci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. haiducesc, imperf. 3 sg. haiducea; conj. prez. 3 sg. și pl. haiducească

Sinonime

HAIDUCI vb. (rar) a hoți, (pop.) a viteji, a voinici. (~ prin codri.)

HAIDUCI vb. (rar) a hoți, (pop.) a viteji, a voinici. (~ prin codri.)

Intrare: haiducește
haiducește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • haiducește
Intrare: haiduci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • haiduci
  • haiducire
  • haiducit
  • haiducitu‑
  • haiducind
  • haiducindu‑
 singular plural
  • haiducește
  • haiduciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • haiducesc
 (să)
  • haiducesc
  • haiduceam
  • haiducii
  • haiducisem
a II-a (tu)
  • haiducești
 (să)
  • haiducești
  • haiduceai
  • haiduciși
  • haiduciseși
a III-a (el, ea)
  • haiducește
 (să)
  • haiducească
  • haiducea
  • haiduci
  • haiducise
plural I (noi)
  • haiducim
 (să)
  • haiducim
  • haiduceam
  • haiducirăm
  • haiduciserăm
  • haiducisem
a II-a (voi)
  • haiduciți
 (să)
  • haiduciți
  • haiduceați
  • haiducirăți
  • haiduciserăți
  • haiduciseți
a III-a (ei, ele)
  • haiducesc
 (să)
  • haiducească
  • haiduceau
  • haiduciră
  • haiduciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

haiduceșteadverb

  • 1. Ca haiducii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fluieră haiducește și dădu glas cătră Tîrcălabă. SADOVEANU, P. M. 258. DLRLC
    • format_quote Iată-mă fugar... trecînd Dunărea haiducește. GALACTION, O. I 186. DLRLC
    • format_quote Haiducește fluiera, Valea largă că-mi urla. ȘEZ. IV 131. DLRLC
etimologie:
  • Haiduc + -ește. DEX '98 DEX '09

haiduci, haiducescverb

  • 1. A duce viață de haiduc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iată-mă-s în codru, haiducind. HASDEU, R. V. 56. DLRLC
    • format_quote Șapte ani am haiducit, Pe ciocoi am îngrozit. ANT. LIT. POP. I 59. DLRLC
    • format_quote Oltule! rîu blăstemat! N-avuși grijă de păcat Să-nghiți trupuri de voinici Care-au haiducit pe-aici? ALECSANDRI, P. P. 291. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Pîntea... a haiducit munții Șerba și Călimanii. ȘEZ. II 40. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se face haiduc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De cînd m-am haiducit, Drag îmi e drumul cotit. ALECSANDRI, P. P. 259. DLRLC
etimologie:
  • haiduc DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.