HAIDĂU, haidăi, s. m. (Reg.) 1. Păzitor de vite (mari). 2. Haidamac (1). 3. (Art.) Dans fecioresc dint-un ciclu de dansuri populare românești răspândite în jurul Aiudului, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. – Din magh. hajtó „mânător, gonaci”.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HAIDẮU ~i m. 1) înv. Păzitor și îngrijitor de vite; văcar. ◊ A fi ~ul cuiva a fi sluga cuiva. 2) Bărbat înalt și puternic (care umblă fără rost); haidamac. /<ung. hajtó
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
HAIDĂU s. v. văcar.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
haidău2 s.n. (reg.) joc țărănesc.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
haidău s. m., art. haidăul; pl. haidăi, art. haidăii
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
haĭdắŭ m. (d. haĭtăŭ [Trans.], ung. hajtó, haĭdăŭ [d. hajtani, a mîna], supt [!] infl. luĭ haĭduc). Boŭar, păzitor de cireadă. Fig. Om necĭoplit, sălbatic.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
haidăul v. fecioreasca (1).
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
haidău, haidăi s. m. (reg.) v. haidamac (1.)
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink