HAGIONÍM, hagionime, s. n. (Livr.) Nume de sfânt. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. hagionyme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HAGIONÍM s. m. nume de sfânt. (< fr. hagionyme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hagioním s. m., pl. hagioníme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink